Clasificarea bandajului compresiv elastic

Bandaje elastice Film cu deschidere pot fi clasificate în funcție de aplicațiile lor și de performanța produsului. Pansamentele rigide sunt folosite în principal pentru fixare, unde rigiditatea este definită ca abilitatea bandajului de a se opune expansiunii musculare atunci când se contractă. Depinde de recul elastic al materialului folosit la construcția acestuia. Cu cât bătătura este mai compactă și cu o prezență mai redusă a fibrelor elastice, cu atât bandajul este mai scurt și rigiditatea acestuia.

Rigiditatea unui bandaj poate fi măsurată prin metode simple, economice și reproductibile și exprimată cu diverși indici, al căror studiu este „indicele de rigiditate statică”, care este diferența dintre presiunea exercitată in vivo de bandaj pe suprafață. a piciorului în picioare și întins. Daca aceasta diferenta de presiune este mai mare de 10, bandajul este de tip rigid. Rigiditatea semnifica cresterea presiunii bandajului data de rezistenta oferita de bandaj cu o crestere cu 1 cm a circumferintei membrului.

Elasticitatea și extensibilitatea sunt cele două caracteristici importante ale bandajelor compresive. Elasticitatea este definită ca fiind capacitatea bandajului de a-și recăpăta forma inițială după extindere, datorită adăugării de fire elastice în direcția longitudinală a bandajului. Forța folosită pentru a întinde energia de deformare a bandajului indică puterea elastică sau tensiunea. Capacitatea bandajului de a menține tensiunea și, prin urmare, presiunea pe care o exercită depinde de proprietățile sale de elastomer, care, la rândul lor, depind de fir și de metoda utilizată pentru construirea țesăturii.

Extensibilitatea este definită ca abilitatea bandajului de a se alungi atunci când este supus întinderii; se masoara prin prelungirea bandajului cand se aplica o forta de 10 N pe cm inaltime si se exprima ca procent din lungimea in repaus. Odată ce a fost atinsă o anumită extensie, structura fizică a bandajului împiedică întinderea ulterioară. Această condiție se numește „blocare”. Conform clasificării lui Stemmer, bandajele cu întindere scurtă ar trebui să se blocheze odată ce s-a atins o extensie de 70% (de preferință 30–40%), în timp ce bandajele cu întindere lungă ar trebui să se blocheze peste 140%. Din cauza istoriei și tradiției lor lungi respective. , țările de limbă germană au adoptat standarde diferite față de cele folosite în Anglia. Standardul german clasifică materialele de bandaj în următoarele tipuri.